# Participanții la un studiu s-au trezit mai odihniți când camera s-a răcit în timpul nopții

> Într-un studiu din 2007, răcirea camerei de la 27°C la 24°C, urmată de încălzire, a fost asociată cu o stare mai bună la trezire.

Publicat: 10 octombrie 2026, 01:58 · Actualizat: 10 octombrie 2026, 01:58 · Autor: Radu Stanescu · Categorie: [Sanatate](https://onemedical.ro/articole/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://onemedical.ro/participantii-la-un-studiu-s-au-trezit-mai-odihniti-cand-camera-s/ · Publicație: ONE Medical

![Reglarea temperaturii dormitorului](https://onemedical.ro/wp-content/uploads/2026/10/temperatura-dormitorului-1024x682.webp)

**Persoanele care dorm într-o cameră unde temperatura scade seara și crește spre dimineață ar putea resimți efecte inclusiv asupra orei de adormire. Cercetările sugerează că aceste variații ar putea contribui la reglarea ceasului biologic, însă rolul lor la oameni rămâne dezbătut.**

Temperatura internă a corpului începe să coboare înainte de somn și continuă să scadă o mare parte din noapte la majoritatea oamenilor. Între maximul din timpul zilei și minimul nocturn, diferența este de aproximativ 1°C, potrivit [BBC](https://www.bbc.com/future/article/20261007-how-does-temperature-affect-your-sleep).

Această evoluție ajută la explicarea somnului mai scurt și mai fragmentat într-o încăpere insuficient răcoroasă, spune Sebastian Herberger, medic și cercetător în medicina somnului la Centrul Interdisciplinar de Medicina Somnului din Berlin. El dă exemplul familiar al unei nopți petrecute într-o cameră de hotel prea caldă.

Un experiment din 2007 a comparat somnul acelorași participanți în două condiții. În prima, temperatura camerei cobora de la 27°C la 24°C între orele 18:00 și 22:00, apoi urca treptat înapoi între 03:00 și 07:00. În timpul zilei rămânea la valoarea maximă. Programul reproducea variația naturală a temperaturii din cursul nopții.

În cealaltă condiție, camera era menținută permanent la 27°C. Comparativ cu această temperatură constantă, nopțile cu răcire și încălzire treptată au fost însoțite de niveluri mai ridicate ale unui marker al melatoninei, iar participanții s-au simțit mai odihniți la trezire.

Melatonina este un hormon produs în mod natural de organism. Nivelul ei crește înaintea perioadei de somn și atinge, de obicei, maximul la mijlocul nopții, semnalând corpului să se pregătească pentru odihnă.

Autorii experimentului au avansat o explicație evolutivă: oamenii ar fi putut ajunge să doarmă mai profund sub influența fluctuațiilor naturale de temperatură de la apus și răsărit. Aceasta rămâne o ipoteză a cercetătorilor.

Nu se știe încă cât ar trebui să scadă temperatura camerei pentru a favoriza adormirea.

## O noapte mai bună nu dovedește singură reglarea ceasului biologic

Ritmurile circadiene sunt cicluri de schimbări fizice, mentale și comportamentale care se desfășoară pe parcursul a 24 de ore. Ele coordonează, între altele, perioadele de somn și de alimentație. Lumina este considerată în mod tradițional principalul semnal din mediu care le reglează.

Russell Foster, profesor de neuroștiințe circadiene la Universitatea Oxford și autorul cărții Life Time, explică faptul că ritmul circadian determină în principal scăderea temperaturii corporale înainte de culcare. Temperatura ar putea însă să influențeze, la rândul ei, aceste ceasuri interne.

Despre mecanismul acestei posibile influențe, Foster precizează în relatarea BBC: „Ce anume face ea ca semnal pentru sistemele somnului, nu știm”.

Experimentele pe animale oferă indicii în această direcție. Ciclurile de temperatură au putut regla ritmurile circadiene ale unor specii de la musculițe de oțet până la cămile. Cercetătorii au reușit să regleze și ceasurile interne ale celulelor umane, simulând fluctuațiile temperaturii corpului.

Rezultatele obținute pe animale sau pe celule nu se transferă automat la oameni în viața obișnuită. Dificultatea de a dormi într-o cameră caldă poate ține de condițiile fiziologice necesare relaxării, fără să indice o modificare a ritmului circadian.

Există totuși indicii și din studii mici pe oameni. Într-un experiment din 1974, participanții și-au reglat temperatura camerei astfel încât, în timpul somnului, aceasta să fie cu aproximativ 6°C mai scăzută decât în perioadele de veghe. Ciclurile de somn și veghe s-au prelungit cu aproximativ 23 de minute. Autorii au interpretat efectul temperaturii asupra acestor ritmuri ca fiind foarte asemănător celui produs de lumină.

Un studiu din 2007 a urmărit și momentul în care temperatura internă atingea minimul nocturn, un reper al ritmului circadian. Când camera se răcea și apoi se încălzea, participanții ajungeau la acest minim, în medie, cu aproximativ o oră mai devreme decât în condiția cu temperatură constantă.

Observațiile din comunități fără iluminat electric au ridicat aceeași întrebare. Antropologul Gandhi Yetish a constatat că membrii grupului indigen Tsimane, din Amazonia boliviană, adormeau de regulă la câteva ore după apus și se trezeau înainte de răsărit. Petreceau cea mai mare parte a zilei afară și nu aveau electricitate pentru lumină artificială.

Yetish și colegi de la universități din Statele Unite au cercetat apoi grupurile Hadza din nordul Tanzaniei și San din sudul Africii. Și aici, orele de somn păreau să urmărească variațiile temperaturii ambiante mai degrabă decât alternanța dintre lumină și întuneric.

Despre interpretarea acestor observații, antropologul Gandhi Yetish spune în relatarea BBC: „Presupunem că apusul și răsăritul sunt importante datorită luminii. Ei bine, și temperatura vine de la Soare”.

Interesul său avea și o origine personală. În copilărie, în timpul iernilor reci din New Jersey, deschidea fereastra înainte de culcare și lăsa aerul rece să-i răcorească fața. Simțea repede că i se face somn, deși se întreba ce ar spune mama sa despre factura la încălzire. Multă vreme considerase preferința pentru o cameră răcoroasă o particularitate proprie.

Yetish admite însă că tiparele observate la Tsimane, San și Hadza ar putea avea legătură și cu alte procese implicate în somn. Trei sisteme contribuie la somnolență și la menținerea stării de veghe:

- Presiunea de somn, numită și mecanism homeostatic, crește pe măsură ce se prelungește timpul petrecut treaz.
- Ritmul circadian coordonează momentele în care apare somnolența și perioadele de vigilență.
- Sistemul care susține starea de alertă poate prevala asupra celorlalte două, așa cum o alarmă de incendiu poate trezi o persoană la ora 03:00.

Jerome Siegel, cercetător în neuroștiințe și director al Center for Sleep Research, centrul de cercetare a somnului de la Universitatea California, Los Angeles, a condus cercetările asupra celor trei grupuri. În relatarea BBC, el susține: „Cred că temperatura este mai importantă decât lumina”.

Siegel consideră că temperatura menținută la același nivel ziua și noaptea în locuințele moderne contribuie probabil la problemele de somn. El leagă această ipoteză de frecvența mult mai mare a insomniei raportate în societățile industrializate față de cele neindustrializate și de diferența dintre mediul actual de viață și cel în care au evoluat oamenii. Când au investigat insomnia la Tsimane și San, cercetătorii au constatat că niciunul dintre grupuri nu avea un cuvânt pentru această afecțiune.

Christian Cajochen, cronobiolog la Universitatea din Basel, admite că temperatura poate modula ritmurile circadiene, dar subliniază că foarte puține experimente au explorat această relație. În relatarea BBC, el rămâne prudent: temperatura nu ar avea, în reglarea ceasurilor noastre biologice, un rol comparabil cu cel al luminii.

Christian Cajochen a mai declarat: „În opinia mea, temperatura nu este «noua lumină» în ceea ce privește reglarea ceasurilor noastre biologice”.