Într-un episod al podcastului EFSA publicat la 14 octombrie 2026, Hans Steinkellner explică faptul că oamenii sunt expuși la PFAS în principal prin alimente. Efectul asupra sănătății observat deja la doze foarte mici este reducerea răspunsului imunitar. Două studii independente la copii au asociat concentrații mai mari ale acestor substanțe cu un răspuns mai redus la vaccinare.
Despre comportamentul acestor substanțe după eliberare, Hans Steinkellner, responsabil științific (Scientific Officer) în echipa pentru contaminanți a EFSA, a explicat în podcast: „Sunt foarte persistente în mediu odată eliberate, deci foarte persistente în sol, în apă.”
PFAS formează un grup de mii de substanțe chimice. Legăturile foarte puternice dintre fluor și carbon se desfac greu, ceea ce permite compușilor să ajungă în lanțul alimentar, inclusiv prin hrana animalelor, și ulterior în organismul uman.
În privința rezultatelor studiilor la copii, expertul a făcut o precizare importantă: „Nu spun că imunizarea nu a funcționat, dar răspunsul la DTaP a fost puțin mai redus”, a spus Steinkellner. Reducerea răspunsului imunitar a fost măsurabilă în ambele cercetări, pentru diferite tipuri de vaccinare.
Acest efect, susținut și de teste pe animale, a stat la baza nivelului de referință stabilit de EFSA pentru aportul alimentar. Este considerat efectul critic, adică efectul asupra sănătății folosit ca reper în evaluarea riscului.
Steinkellner menționează și creșteri ale enzimelor hepatice, enzime asociate funcției ficatului, precum și ale colesterolului la oameni. Dovezile privind o greutate mai mică la naștere sunt mai puțin solide și necesită confirmare.
Întrebat dacă depășirea unui nivel de referință înseamnă un pericol imediat pentru sănătate, expertul a răspuns: „Nu, nu înseamnă că există riscuri imediate”, a explicat el.
Aportul săptămânal tolerabil reprezintă cantitatea care poate fi consumată în fiecare săptămână, de-a lungul întregii vieți, fără efecte apreciabile asupra sănătății. Stabilirea acestui reper include factori de incertitudine, adică marje de protecție care țin seama de limitele datelor științifice, explică Steinkellner.
În evaluarea expunerii, alimentele au contribuția principală, iar apa potabilă contribuie într-o măsură mai mică, spune expertul. El indică următoarele categorii alimentare:
- Ouăle și peștele sunt contribuții alimentare importante la expunerea la PFAS.
- Legumele rădăcinoase și legumele verzi pot conține aceste substanțe.
- PFAS pot fi găsite și în fructe.
În cazul ouălor, traseul începe de la găina care consumă hrană contaminată. Stabilitatea substanțelor permite trecerea lor în ou, explică Steinkellner.
Utilizarea industrială a PFAS se bazează pe capacitatea lor de a respinge atât grăsimea, cât și apa. Exemplele discutate în podcast sunt:
- Tigăile antiaderente.
- Textilele impermeabile.
- Hârtia de copt.
- Cutiile de pizza.
- Spumele pentru stingerea incendiilor.
Denumirea populară de substanțe eterne nu este riguros corectă științific, spune expertul. Unele persistă ani, altele mai puțin. Dacă producția și eliberarea lor în mediu încetează, dispariția se produce în timp, cu viteze diferite de la un compus la altul.
Controalele vizează unele PFAS, iar cercetarea trebuie să acopere mii de compuși
Prima opinie științifică a EFSA despre PFAS datează din 2008 și a comparat expunerea cu efectele asupra sănătății. Evaluarea a fost actualizată în 2018, iar cea mai recentă opinie menționată în podcast este cea din 2020, care a inclus dovezile științifice noi.
Pe baza acestor evaluări, au fost stabilite niveluri maxime pentru unele PFAS. Măsurile acoperă substanțele pentru care au existat date suficiente, nu întregul grup.
Statele membre au obligația să monitorizeze respectarea acestor limite, iar produsele la care sunt constatate depășiri sunt retrase imediat de pe piață, spune Steinkellner. Pe acest mecanism de control își bazează aprecierea că un ou cumpărat din piață poate fi considerat sigur pentru consum.
Evaluarea rămâne însă limitată de datele despre efectele toxice: pentru foarte puține dintre miile de PFAS există informații suficiente. Aportul săptămânal tolerabil stabilit de EFSA privește patru PFAS principale.
Și măsurarea expunerii depinde de substanțele căutate efectiv în analizele alimentelor și furajelor. Steinkellner explică faptul că, atunci când acești compuși au fost introduși în urmă cu decenii, standardele necesare identificării lor nu erau disponibile; instrumentele de analiză s-au dezvoltat în timp.
Programul prin care statele membre au urmărit prezența PFAS s-a încheiat în 2025, iar EFSA colectează acum datele transmise pentru o evaluare mai precisă.
Aceste rezultate ar urma să clarifice prezența unor compuși suplimentari, distribuția lor între categoriile de alimente și diferențele geografice din Europa.
EFSA a solicitat și un studiu despre potența relativă a diferitelor PFAS, adică intensitatea efectelor lor toxice comparate între ele. Evaluarea actuală pornește de la presupunerea că au aceeași potență. Potrivit lui Steinkellner, rezultatele cercetării sunt așteptate în 2027.
A fost propusă interzicerea PFAS, iar discuțiile sunt în curs. Unele substanțe din acest grup au fost deja interzise pentru anumite utilizări, precizează expertul.
Spre deosebire de arsenic, prezent în mod natural în mediu, PFAS sunt produse de oameni, iar fabricarea lor poate fi oprită, explică Steinkellner. Eliminarea lor din mediu ar necesita însă timp.
EFSA furnizează fundamentul științific și nu participă la discuțiile privind interdicția. Aplicarea măsurilor și intervenția în cazurile de contaminare locală revin autorităților naționale, inclusiv prin verificări ale solului și apei în zonele din jurul companiilor.
Pagina episodului precizează că opiniile invitaților nu reprezintă neapărat poziția oficială a autorității. În privința alternativelor la PFAS, Steinkellner amintește experiențe anterioare în care o substanță problematică a fost înlocuită cu alta, pentru ca cercetările ulterioare să identifice efecte adverse și la înlocuitor.
