Indicele de masă corporală nu spune toată povestea
Indicele de masă corporală (IMC) este un indicator des utilizat pentru a evalua dacă o persoană are o greutate sănătoasă în raport cu înălțimea sa. Acesta se calculează împărțind greutatea în kilograme la pătratul înălțimii în metri. Totuși, IMC are o limitare importantă: nu poate arăta unde este distribuită grăsimea în organism. Acest detaliu este esențial, deoarece nu toată grăsimea corporală prezintă același risc pentru sănătate.
Există două tipuri principale de grăsime. Grăsimea subcutanată este cea situată imediat sub piele și nu este asociată în mod direct cu un risc crescut de afecțiuni cronice. Pe de altă parte, grăsimea viscerală este cea care înconjoară organele interne din cavitatea abdominală. Acumularea de grăsime viscerală, cunoscută și ca adipozitate centrală, este un factor de risc cunoscut pentru boli de inimă și diabet.
Măsurarea taliei, un indicator mai precis al riscului
Un studiu amplu, denumit Cross Cohort Collaboration, a analizat date de la peste 260.000 de persoane, urmărite pe o perioadă medie de 20 de ani, pentru a înțelege mai bine legătura dintre distribuția grăsimii și riscul cardiovascular. Rezultatele au arătat că adulții cu un IMC în categoria „normal” sau „supraponderal”, dar care aveau o circumferință a taliei sau un raport talie-șold ridicat, prezentau un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru majoritatea celor nouă afecțiuni cardiovasculare analizate.
Studiul a scos la iveală că mulți oameni pot fi clasificați incorect din punctul de vedere al riscului dacă se folosește doar IMC. De exemplu, în grupul persoanelor cu greutate normală conform IMC, 5% aveau o circumferință a taliei ridicată, iar 18% aveau un raport talie-șold ridicat. În cazul persoanelor supraponderale, procentele erau și mai mari: 39% aveau circumferința taliei ridicată și 40% aveau raportul talie-șold ridicat. Potrivit cercetătorilor, măsurarea circumferinței taliei și a raportului talie-șold a identificat mai eficient persoanele cu risc cardiovascular decât a făcut-o indicele de masă corporală de unul singur. Revista Ioana
Recomandările experților pentru evaluarea riscului
Specialiștii subliniază importanța acestor măsurători suplimentare. Michael J. Blaha, director de cercetare clinică la Johns Hopkins Ciccarone Center for the Prevention of Cardiovascular Disease, a explicat că cercetătorii au identificat persoane considerate cu greutate normală din punct de vedere clinic, dar care aveau adipozitate centrală crescută și un raport talie-șold ridicat. Aceste caracteristici au fost asociate cu un risc mai mare pentru majoritatea problemelor cardiovasculare studiate. „Într-adevăr, se pare că circumferința taliei (CT) și raportul talie-șold (RTS) reclasifică riscul definit de pragurile tradiționale ale IMC”, a afirmat Blaha.
Concluzia autorilor studiului este că medicii ar trebui să ia în considerare aceste măsurători simple în evaluarea riscului cardiovascular. Zeina A. Dardari, autorul principal al studiului, a menționat că identificarea adipozității centrale este importantă chiar și la persoanele cu un IMC considerat normal sau supraponderal. „Încurajăm medicii să ia în considerare distribuția adipozității centrale pe întregul spectru al IMC atunci când evaluează riscul cardiovascular în setările de prevenție primară”, a declarat Dardari. Pentru publicul larg, mesajul este că distribuția grăsimii contează, nu doar cantitatea totală estimată de IMC, iar măsurători simple, precum circumferința taliei, pot oferi o imagine mai completă asupra stării de sănătate.
