De ce unele tratamente pentru cancer nu mai funcționează
Una dintre cele mai mari provocări în tratarea formelor agresive de cancer de sân sau ovarian este momentul în care tumora nu mai răspunde la medicamente. O echipă internațională de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore a identificat o proteină, numită TEX264, pe care tumorile o folosesc pentru a supraviețui terapiilor. Descoperirea ar putea duce la tratamente mai eficiente, în special în cazurile unde opțiunile sunt limitate.
Cercetarea s-a concentrat pe o clasă de medicamente cunoscute ca inhibitori PARP, utilizate în tratamentul cancerului mamar, ovarian, de prostată și pancreatic. Problema este că un procent semnificativ de paciente, între 40% și 70%, dezvoltă în timp rezistență la aceste terapii, ceea ce face ca boala să progreseze din nou.
Cum reușesc celulele canceroase să se repare
Studiul a arătat că proteina TEX264 ajută celulele canceroase să elimine daunele provocate ADN-ului de către tratament. Acest proces, numit de cercetători „nucleofagie”, funcționează ca un mecanism de curățare prin care tumora înlătură leziunile menite să îi oprească creșterea. În experimentele de laborator, atunci când funcția proteinei TEX264 a fost blocată, daunele ADN din celulele canceroase tratate au crescut cu 40% până la 110%, inversând astfel rezistența la medicamente.
Profesorul Kristijan Ramadan, coordonatorul echipei de la Școala de Medicină Lee Kong Chian, NTU Singapore, a oferit o explicație. „Descoperirile noastre au identificat un nou proces biologic care implică TEX264 ca mecanism cheie al rezistenței la medicamente într-o formă agresivă de cancer. Am numit acest nou mecanism biologic «autofagia leziunilor ADN» sau, mai simplu, «nucleofagie». Acest lucru face din TEX264 o țintă potențială pentru terapiile anticancer.”
Legătura dintre nivelul proteinei și supraviețuire
Analiza datelor clinice de la 700 de paciente cu cancer de sân triplu-negativ, considerat cel mai agresiv subtip, a relevat o legătură directă între nivelul de TEX264 și evoluția bolii. Pacientele cu niveluri scăzute ale acestei proteine au avut o șansă de supraviețuire pe 10 ani cu 28% mai mare decât cele cu niveluri ridicate. Această informație ar putea ajuta la personalizarea tratamentelor. Potrivit Lyla, valoarea descoperirii constă în faptul că ar putea face mai puternice terapiile care deja există.
Sara Tribble, doctorandă în cadrul Departamentului de Oncologie al Universității din Oxford, a subliniat potențialul clinic al descoperirii. „Rezultatele sugerează că TEX264 este un posibil biomarker pentru a prezice supraviețuirea în rândul pacientelor cu cel mai agresiv subtip de cancer de sân, cel triplu-negativ cu deficit de reparare a ADN-ului, și ar putea, de asemenea, ghida tratamente mai personalizate pentru acestea.”
Ce urmează după această descoperire
Deși rezultatele sunt promițătoare, ele deschid drumul către studii clinice, nu către o terapie disponibilă imediat. Următorul pas este verificarea dacă medicamente deja aprobate, precum clorochina sau hidroxiclorochina, pot fi folosite în combinație cu inhibitorii PARP pentru a combate rezistența tumorilor. Nu a fost anunțat un calendar pentru începerea acestor teste pe oameni.
Tira J. Tan, consultant senior la Centrul Național de Cancer din Singapore, a explicat importanța studiului pentru practica medicală. „Rezistența la inhibitorii PARP este una dintre cele mai mari provocări cu care ne confruntăm în clinică atunci când tratăm cancerul. Studiul condus de NTU este important deoarece dezvăluie un mecanism de rezistență complet diferit, pe care celulele canceroase îl pot folosi pentru a «curăța» daunele induse de medicamente, menite să le ucidă.”
Descoperirea este deosebit de relevantă în Singapore, unde incidența defectelor genetice asociate cu aceste tipuri de cancer este de aproximativ trei ori mai mare decât media globală, afectând 1 din 150 de persoane, față de 1 la 400-500 la nivel mondial. Pentru paciente, acest progres reprezintă o direcție concretă prin care medicii ar putea, în viitor, să restabilească eficiența tratamentelor în cancerele care în prezent devin greu de controlat.
