Atunci când există o suspiciune de cancer, una dintre primele întrebări se leagă de investigațiile imagistice necesare. Este important de înțeles că nu există o singură metodă universală capabilă să depisteze toate formele de boală oncologică. Tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică (RMN) sunt două instrumente esențiale, dar alegerea între ele nu se face la întâmplare. Fiecare are indicații clare, în funcție de organul investigat și de informațiile pe care medicul trebuie să le obțină.
Tomografia computerizată (CT), esențială pentru plămâni și rinichi
Tomografia computerizată este o metodă imagistică fundamentală în oncologie. Se dovedește extrem de utilă pentru diagnosticarea cancerului pulmonar și a celui renal. De asemenea, CT-ul este folosit frecvent pentru realizarea bilanțului oncologic, adică pentru a evalua dacă boala s-a extins și a format metastaze în alte părți ale corpului. Potrivit medicului primar în radiologie-imagistică medicală Adrian Dijmărescu, de la SANADOR, aria de acoperire a acestei investigații este vastă: „Aproape orice tip de cancer poate fi diagnosticat prin tomografie computerizată, deoarece nu există neapărat o limită a segmentului corpului sau a organului pe care să nu îl putem investiga prin această metodă”.
Rezonanța magnetică (RMN), superioară pentru pelvis și prostată
Rezonanța magnetică oferă imagini de o calitate superioară în anumite zone ale corpului, unde detaliile fac diferența. În cazul cancerului de prostată, al cancerului de col uterin și al altor afecțiuni oncologice din sfera ginecologică, RMN-ul furnizează informații mai bune decât tomografia. „Există anumite tipuri de cancer și anumite localizări pentru care examenul RMN oferă informații mai bune decât examenul CT. Aici mă refer la cancerul de prostată și la cancerele din sfera ginecologică sau urologică feminină, deoarece pelvisul feminin se examinează foarte bine prin rezonanță magnetică”, explică Dr. Adrian Dijmărescu. În schimb, RMN-ul nu este utilizat pentru a investiga un cancer pulmonar localizat, deoarece prezența aerului în plămâni generează artefacte (distorsiuni) care compromit claritatea imaginilor.
O direcție nouă în screeningul oncologic este reprezentată de RMN-ul de corp întreg (whole-body MRI). Fiind o metodă neiradiantă, rolul său este de a identifica leziuni suspecte la nivelul întregului organism. Cu toate acestea, nici această investigație complexă nu înlocuiește celelalte examinări și nu poate stabili singură un diagnostic de certitudine.
Metode complementare, nu rivale
O greșeală frecventă este privirea celor două investigații ca fiind în competiție. În realitate, ele se completează pentru a oferi medicului o imagine cât mai exactă asupra bolii, fiind utile atât în diagnosticare, cât și în stadializare (evaluarea extinderii cancerului). „Examenul CT și examenul RMN nu sunt metode antagoniste, ci complementare. Practic, se ajută și se completează reciproc”, subliniază medicul Adrian Dijmărescu, conform informațiilor publicate de Revista Ioana. Pe lângă recomandarea corectă, un alt factor decisiv pentru acuratețea rezultatului este pregătirea pacientului. În special la investigațiile tubului digestiv, resturile alimentare pot masca eventuale leziuni, afectând precizia examinării.
Chiar și după o investigație imagistică ce indică o leziune suspectă, procesul de diagnostic nu se încheie. Pentru majoritatea tipurilor de cancer, confirmarea finală necesită un examen histopatologic. Acest lucru înseamnă că medicul va recomanda o biopsie, adică prelevarea unei mici mostre de țesut pentru a fi analizată la microscop. Astfel, CT-ul și RMN-ul orientează rapid și precis deciziile medicale ulterioare, dar diagnosticul de certitudine este stabilit, de regulă, de biopsie.
