Mulți pacienți cu hipertensiune arterială, adică tensiune crescută, se întreabă de ce tratamentul prescris nu aduce întotdeauna rezultatele așteptate. O nouă cercetare arată că răspunsul stă, în mare parte, în consecvența cu care sunt luate medicamentele. Aproape jumătate dintre persoanele cu hipertensiune nu își administrează tratamentul conform indicațiilor medicului, ceea ce duce la o scădere drastică a beneficiilor pentru sănătatea inimii și a vaselor de sânge.
Hipertensiunea arterială este o afecțiune răspândită, care afectează circa 1,4 miliarde de adulți la nivel mondial, cu vârste cuprinse între 30 și 79 de ani. Deși medicamentele antihipertensive și-au dovedit eficiența în reducerea riscurilor, un studiu prezentat la congresul ESC 2026 arată că succesul terapiei depinde direct de pacient. Cercetarea este o meta-analiză, adică o analiză combinată a mai multor studii, care a inclus datele a 91.339 de participanți.
Diferențe clare între pacienții consecvenți și cei care omit doze
Pentru a măsura impactul, cercetătorii au împărțit pacienții în două categorii. Cei cu aderență mare la tratament au luat cel puțin 80% din medicamentele prescrise, în timp ce pacienții cu aderență scăzută au luat sub 80% din doze. Rezultatele au arătat diferențe clare între cele două grupuri.
La pacienții care au urmat corect tratamentul, tensiunea arterială sistolică a scăzut cu 5,2 mmHg mai mult decât în grupul de control. În schimb, la cei cu aderență scăzută, reducerea a fost de doar 3,0 mmHg. Mai important, riscul de a suferi un eveniment cardiovascular major (accident vascular cerebral, infarct miocardic, insuficiență cardiacă) a scăzut cu 11% la pacienții consecvenți. La pacienții care nu au urmat schema de tratament, nu s-a înregistrat nicio reducere semnificativă a acestui risc.
Qianqian Yang, de la Universitatea Oxford din Marea Britanie, a explicat rațiunea studiului: „avem dovezi că aderența slabă la medicația antihipertensivă este asociată cu rezultate mai slabe. Cu toate acestea, datele anterioare au provenit din studii observaționale și ar putea fi influențate de alți factori. Am întreprins o analiză a datelor din studii randomizate pentru a evalua impactul real al aderenței”.
Un detaliu important este că respectarea tratamentului a scăzut în timp chiar și în condițiile stricte ale studiilor clinice, de la 88% în primul an la 79% în al cincilea an. Revista Ioana „Este vizibilă o scădere a aderenței în timp, chiar și în cadrul structurat al studiilor”, a precizat Qianqian Yang. Ea a concluzionat direct: „Rezultatele noastre întăresc zicala conform căreia «medicamentele nu funcționează la pacienții care nu le iau». Pacienții cu aderență mai mică au obținut beneficii cardiovasculare mici sau deloc”.
Comunicarea cu medicul este esențială
Datele prezentate subliniază că discuția despre dificultățile în urmarea tratamentului ar trebui să facă parte din rutina consultului medical. Pacienții sunt încurajați să vorbească deschis cu medicul despre orice obstacol întâmpină. Printre strategiile care pot ajuta se numără:
- Simplificarea schemelor de tratament.
- Utilizarea unor medicamente care combină mai multe substanțe active într-o singură pastilă.
- Folosirea unor medicamente cu acțiune prelungită, la care efectul unei doze omise ocazional este mai mic.
Profesorul Felix Mahfoud, președintele Comitetului de Comunicare al ESC, a adăugat că „de ani de zile, am neglijat non-aderența la medicamente ca o cauză a hipertensiunii necontrolate. Evaluarea aderenței ar trebui să devină o parte de rutină a îngrijirii hipertensiunii, astfel încât pacienții să nu rateze beneficiile care le pot salva viața. Ca furnizori de servicii medicale, suntem aici pentru a purta conversații deschise, non-judecătoare cu pacienții noștri despre orice bariere ar putea avea”.
